Fir-ar mama ei de moda!

Din ciclul: “Fir-ar mama ei de moda!”, astazi mi s-a pus pata pe trocarici! Explicati-mi si mie care e faza cu bucuria piticilor! Lasa ca e uniforma, dar nu le inteleg sensul!

Vad tot mai des domnite care poarta pantofi din astia sport cu toc. Toc, platforma, talpa ortopedica, ce doamne iarta-ma or fi. Bai, urati mai sunt.

Eu inteleg ca ‘oi fi eu certat cu moda. Dar nu inteleg cui se adreseaza domnitele astea care ii poarta. Adica, pe bune, de ce crezi ca poti sa pacalesti? Deci au pantofii astia urati si se gandesc:

“-Mama,cate capete or sa se intoarca dupa mine pe strada! Mama, ce picioare lungi am! Ce bine ca nu mai tarai geanta pe asfalt!”

Sa ne intelegem: femeile minione sunt foarte frumoase, asta e farmecul lor.Uitati-va la Kyle Minogue, de exemplu.

Fetele astea cu trocarici s-or fi gandind ca noi, barbatii suntem atenti doar pana unde ne ajung ele? Nu vedem si ce au in picioare?

Dar ma rog, sa nu o ard eu in teorii, ca nici barbatii nu sunt mai prejos. Iaca ce am gasit de curand. Bomboana de pe coliva. Mie mi se strepezesc dintii!

Ice bucket challenge

Fraaaticaaa, ce mi-ati facut!!!
Deci, sa va explic. Radu Valcan a venit el cu ideea ca sunt eu erou. Nu sunt, dar asta e, pentru o cauza buna a mers. Asa ca m-a provocat la aia cu galeata. Si ii zic: “Manca-ti-as gurita ta, foarte frumos, dar tu m-ai bagat, tu ma scoti”. Asa ca ma duc eu, ca un cetatean cinstit si cu inima deschisa, la ei acasa.
Si stau frumos la cadru, cum ma pun ei, si incep sa zic. Si-l provoc pe Pavel Bartos. Si dau cu galeata in cap, fac soc hipotermic si atunci o aud pe Adela, toata suava: “Razvi, nu s-a tras.”
Ei gata! Gata prietenie, gata galeata, gata campania. Ma c** in ea!!!
Ei da! Mi-au facut-o!
Mai jos ma vedeti cum ma fac de ras. Pana atunci, nu uitati ca si voi puteti sa va alaturati campaniei de constientizare pentru boala ALS. Si puteti si dona! Radu a facut-o aseara, aici, deci se poate.

Epopeea aerului conditionat

 

 

Scurt pe doi, ca sa nu pierdem vremea: fratica, NU exista boala din curent si aer conditionat. Ne-am inteles? Bun!

Acestea fiind premisele, sa-mi explice si mie cineva, va rog, care-i faza asta cu aerul conditionat. Bine, ’oi fi si eu idiot ca il pun sa mearga pana ajunge temperatura la 17 grade, da’ zau, ma ia cu transpiratii chiar si la 17 grade cand aud textele alea: „Vaaaai, nu da drumul la aerul conditiooooonaaaat! Racesc la ovare/mi se umfla gatul/mi se infunda urechile/imi cade o mana/ma scarpin la burtica”.

Pai, manca-ti-as gurita ta, daca ai problemele astea, rezolva-ti-le la doctor, nu cu telecomanda de la aerul conditionat!

Stiti aia cu “Cainele e cel mai bun prieten al omului”? Va spun eu, vara, aerul conditionat bate cainele de nu se vede. Doar cutia aia alba de pe geam, cu furtunul atarnand, e in topul prietenilor. Cainele zace si el cu limba scoasa, balind nitel pe parchetul incins.

Recunosc, fac rau la caldura, fratilor! Pe mine ma ia cu lesin numai cand ii vad pe altii ca se bucura de soare. Asta vara, cobor din bloc ca un crai ce ma aflu, direct la mine in masina. Urc, ma frig de volan si vad: 41 de grade. Scot telefonul, fac o poza si cobor.

Urc inapoi la apartamentul meu cu aer conditionat, iau poza si o urc si pe ea, de data asta pe Facebook, cu un caption scurt: “Doamne fereste!”

Si imediat ma gasesc asediat de tot felul de poze, care cu grade, care cu termometre, cu sani goi sau picioare pe la blaja si bikini minuscul: #summermode #summerishere #summerish #yeeeeysummer.

Asa ceva???? Pai cand eu vreau sa topesc toata Alaska pe mine si sa-mi vars toata Antarctica in cap, voi sa-mi opriti aerul conditionat si sa-i ziceti #summermood la acest supliciu?

Mai sa fie! Mai ca imi vine in cap melodia aia basita cu 30 de grade, zero-zero grade. La zero-zero grade as fugi!

Tot timpul mai ai ceva de invatat

In toamna fac 19 ani de cand conduc…fara mari incidente, si credeam ca le stiu pe toate. Ei bine…nu!

Uitati aici cateva statistici si  sfaturi utile pentru mai multa siguranta in trafic. A voastra si a copiilor vostri.

PS: Sunt 4 episoade scurte, merita urmarite cu atentie!

 

 

Ca de ziua mea. Care a trecut

Bai, am facut-o si pe asta. Am trecut de varsta cu 9 in coada si ma intrept vertiginos spre momentul in care o sa imi schimb prefixul. La anu’, cam pe vremea asta.
Ca sa zic adevarul si ca sa citez filmele alea cu oameni cu emotii, am sentimente contradictorii cu privire la asta. Adica, intr-un fel ma cam sperie varsta aia care incepe cu 4, pe de alta parte nu prea ma intereseaza aspectul.
Fiindca deh, nu prea cred eu in conventii si in lucruri din astea. Eu cred in distractia aia misto si in spiritual tanar. Cat despre restul, sa ramana in buletin si sa nu ne impiedecam de ele.

Micul Regat, marea tragedie

Ba, m-am tot gandit daca sa scriu despre asta sau nu. Am intors-o pe toate partile, am zis ca nu-i treaba mea, ca sa nu ma bag eu unde nu e cazul, ca asa si pe dincolo. Da’ fratica, deja nu mai pot si trebuie s-o zic!

Voi stiti cazul cu gradinita din Constanta? Micul Regat, zice-se, desi ironia e evidenta. Eu inca nu l-am uitat. Ba, treaba e groasa. Adica zau, nu ca sunt eu vreun mare deontolog, dar chiar traim in tara in care o educatoare le da copiilor vin ca sa-i adoarma? In care copiii de trei sau patru ani dorm in propia urina, lasati asa de “doamna” educatoare?

1 iunie 2014

Azi am iesit cu fiica-mea in parc, pentru ca deh, e 1 iunie si pitica trebuie sarbatorita. Am mai adaugat la timpul asta pretios cu tati o portie de bomboane si o inghetata, spre bucuria copilului si nesanatatea dintilor si o jucarie din aia plusata, care prinde la pusti.

Parcul – plin de copii cu baloane si mai stiu eu ce mostre primite cadou de pe la comerciantii din parc. Fiindca da, acum traim in epoca aia a cadourilor multe si a bucuriilor putine.

Nu ca vreau s-o ard pe hatereala sau pe sfaturi de batran senil, da’ parca atunci cand eram eu copil era altfel.

La modul general nu prea aveam nici unii de nici unele, fiindca asa era pe atunci.

Mama, da’ 1 iunie era magic. Sa incepem cu ce ma bucura mai mult: era semn clar de vara, de vacanta si de chiulit in ziua aia de la scoala.

Mama ma ducea la concurs de desene pe asfalt, imi dadea caramele si, daca se intampla sa fiu extrem de cuminte si ii paream ei mult prea frumos, imi facea si cate o poza din aia de pus in rama.

Desigur, caramele n-aveam in prea multe zile ale anului si atunci cand le aveam imi spargeam dintii in ele, bicicleta harbuita a vecinului mi se parea de vis, desenele animate erau singurul motiv pentru care renuntam la joaca, iar atunci cand bateam miuta pe maidan ma simteam cel putin zeul cartierului.

Astazi, fiica-mea are o tableta pe care se uita la desene, oricand vrea. Si nu pentru ca o rasfat eu. Ci pentru ca asa e, pare-se, normal. Pustii de la bloc se strang la miuta acasa, in fata calculatorului sau Wii-ului si se indoapa intre timp cu chips-uri si sucuri carbogazoase.

Sunt sigur ca pe undeva exista varianta online la “Ascunsea”, iar “Flori, fete si baieti” se joaca pe grupul de pe Facebook.

“Prinsea” se joaca la sala, pe banda, unde e musai sa mergem inca de cand ne apar primele semne ale pubertatii, pentru ca… peer pressure and no brain.

Acum va intreb pe voi: sunt eu un batran sentimental sau mai e cineva pe aici ca mine?

Eu VS Popcorn: 0-1

Va ziceam data trecuta cu Ozul si bezelele. Mandru tare de aceasta realizare, imi  iau sotia si copilul la cinema ca sa vada ele ca doar unu’ e sotu’, tati si capitanul Bezea.

Diana se amuza, pare interesata, hop apare si taica-su pe fundal, carevasazica cu vocea. Odrasla mea nimic, nici o tresarire, nici un zambet, reactie, nimic. Si ii zic duios, cu vocea mea de tatic:

“-Auzi iubita mea? Asta-i tati!”

Credeti ca m-a recunoscut intr-un final? Ca s-a tavalit de fericire? Nimic, mai! Pitica era cu mana pana la cot in punga de floricele si cu ochii pe efectele 3D.

Mult mai fascinata a fost consoarta…mi-a zis ca cica sunt sotul ei de poveste..ce o fi vrand sa insemne asta..cred ca e de bine.

In fine, macar ne-am ales cu niste poze frumoase in trei, ca de obicei jucam pe rand rolul de fotograf…:)

 

Cum m-au invatat Legendele din Oz sa fac bezele

Bai oameni buni, eu nu-s din ala laudaros. Ma stiti doar. Am casa in Berceni si nimic in ea, ca drept dovada nu prea am cu ce sa ma laud.
Da va zic! Am facut si eu o treaba misto. De azi inainte puteti sa imi ziceti capitanul Bezea. Fix asa.

Cum NU am invatat sa fiu econom

Imi aduc aminte si acum pusculita pe care o aveam cand eram mic: un porcusor d-ala de portelan de il vezi si acum prin reclamele la banci.
E, porcusorul meu era tot timpul satul: Aveam bani de la sorcova?Puneam in pusculita.Primeam de pe la unchi, matusi & Co? Tot in pusculita ajungeau.